Multi asociaza betonul cu blocurile comuniste, structuri ieftine si fara nicio valoare arhitecturala. Putini sunt insa cei care realizeaza ca vorbim despre cel mai des folosit material produs de om, anual fiind utilizate trei tone de beton pentru fiecare persoana de pe planeta. Folosim de doua ori mai mult beton decat orice alt material de constructie, incluzand aici lemnul, otelul, plasticul si aluminiul, niciunul dintre ele neputand sa il inlocuiasca in termeni de eficienta, pres si performante. Plus de asta, aproape toate capodoperele arhitecturii moderne au, dupa cum veti constata in randurile urmatoare, un lucru in comun: sunt, cel putin partial, din beton.
Muzeul Solomon R. Guggenheim, New York, 1959, Frank Lloyd Wright
Angajat in 1943 sa proiecteze o constructie care sa gazduiasca Muzeul Picturii Non-Obiective, celebrul arhitect da nastere unei adevarate capodopere in care se dezice de abordarea conventionala in arhitectura de gen si propune un zigurat (templu piramidal de origine babiloniana) inversat. Designul spiralat aminteste de cochilia unui nautilus, cu spatii continue care curg liber unul in celalalt. Incercand sa imite natura, Wright isi transpune in realitate totodata si abordarea originala a geometriei rigide a arhitecturii moderniste, cladirea fiind o simfonie de triunghiuri, ovale, arce, cercuri si patrate, iar circularitatea fiind leimotiv. Prin intermediul lifturilor, Wright duce vizitatorii in virful cladirii, de unde acestia coboara panta lina a unei rampe continue. Galeriile sunt impartite asemeni membranelor unei lamai, in timp ce rotonda deschisa permite publicului sa vada diverse lucrari la diverse nivele simultan.
Terminalul TWA, New York, 1962, Eero Saarinen
Lui Eero Saarinen i s-a solicitat sa capteze in acest proiect “spiritul zborului”, iar el s-a achitat de aceasta sarcina dand nastere unei constructii de-o asemenea virtuozitate futuristica incat pare moderna si acum, la peste 50 de ani de la darea in folosinta. Asemeni lui Wright, Saarinen a folosit curba pentru a crea spatii care curg unul in celalalt, in timp ce, la exterior, acoperisul de beton imita o pasare in zbor cu doua “aripi” imense. Structura este compusa dintr-un invelis de beton armat cu patru segmente care se extind dintr-un punct central. Foile imense de geam dispuse in golurile din beton sunt ranforsate cu bare de otel si se inclina spre exterior pe masura ce urca spre tavan, ca si cum vizitatorii ar privi pe fereastra unui avion. Initial, cand a fost proiectat, aeroportul JFK era menit a avea terminale diferite pentru diferitele companii aeriene, lucru mai logic pe hartie decit in realitate, iar terminalul TWA a fost inchis in 2001.
Pavilionul Zaragoza Bridge, Zaragoza, 2008, Zaha Hadid
Hadid a proiectat un spatiu interactiv care se intinde peste raul Ebro pentru a crea o poarta de intrare in Expozitia Zaragoza 2008. Ultramodernul hibrid intre un pod pietonal si un pavilion expozitional a fost construit prin intermediul unui sistem de interconectare sub forma de diamant care leaga trei capsule alungite dispuse diagonal. Centrul podului sta pe o insula mica din mijlocul raului. Toate cele patru elemente ajuta la distributia echilibrata a greutatii de sapte mii de tone a podului. Inovatorul sistem de capsule serveste atat ca ancora structurala, cat si ca spatiu expozitional, furnizand o solutie practica si moderna la nevoile expozitionale ale unui eveniment de asemenea anvergura. Designul fluid si dinamic reinterpreteaza tema expozitiei “Apa si dezvoltarea sustenabila”. Structura a necesitat 29 de mii de panouri de beton armat de diverse nuante, care creeaza un model complex asemanator pieii de rechin, anvelopanta constructiei jucand un rol esential in definirea relatiei sale cu mediul inconjurator si variatiile de temperatura.
Catedrala Braziliei, Brasilia, 1960, Oscar Niemeyer
Avand in vedere importanta pe care o are biserica in societate, designul trebuia sa semnifice si sa aiba o personalitate distincta fata de vecinatati, iar Oscar Niemeyer s-a asigurat ca, prin forma unica propusa, Catedrala Braziliei va intra in istoria arhitecturii. De altfel, este proiectul care a dus la decizia de a i se decerna, in 1988, Premiul Pritzker. Piatra de temelie a fost pusa in 1958. Cu un diametru de 70 de metri, singura structura vizibila a catedralei sunt cele 16 coloane de beton cu sectiuni parabolice, catarind 90 de tone fiecare, care se inalta spre cer ca doua palme. Structura circulara, inalta de 40 de metri, are un acoperis de sticla care incepe chiar de la baza ei si, cu aproximativ un milion de vizitatori pe an, este cea mai vizitata constructie din Brasilia, capitala Braziliei.
