Desi interioarele aristocratice din secolele trecute pot parea azi un amestec de piese de mobilier disparate si obiecte, adesea decoratorii foloseau scheme cat se poate de riguroase pentru a decora aceste spatii. De obicei, piesele de mobilier erau grupate in mod simetric in jurul unui punct central, astfel ca aparitia si utilizarea atat de frecventa a consolelor este pe deplin explicabila.
In amenajarea interioarelor de la sfarsitul secolului al 17-lea si in cele din secolul al 18-lea, consolele erau utilizate frecvent pentru a crea simetrie si pentru a ajuta la obtinerea unui decor armonios, motiv pentru care erau adesea comandate în pereche, doua sau patru, fiind completate adesea cu oglinzi si scaune asortate.
Istoria acestei piese de mobilier este una bogata si interesanta. Se pare ca primele console au aparut in interioarele din Franta si mai apoi in cele din Italia spre sfarsitul secolului al 17-lea, cand elaborate console erau un „must-have” in interioarele aristocratice.
Primele piese aveau blatul semioval, din lemn sau marmura, ce se sprijinea pe doua picioare bogat ornamentate (care aveau doar rol decorativ), fiind atasate de perete prin un sistem de prindere curbat in forma de „S” numit consola, element care a dat si numele piesei de mobilier.
Ulterior, console de sine statatoare, care se sustin pe patru sau mai multe picioare au devenit extrem de utilizate, renuntandu-se la sistemele de prindere in consola. Astfel ele au putut fi amplasate si in alte zone din incapere, devenind pe cat de decorative, pe atat de utile. Daca initial erau exclusiv amplasate de-a lungul peretelui, in proiectele de amenajare interioara moderne, consolele pot fi extrem de utile in spatele canapelei, ca piesa centrala de decorare a holului sau a spatiilor de mici dimensiuni sau chiar pot inlocui noptierele sau masutele auxiliare din zona livingului.
