Daca ar putea vorbi, casa alba prezentata in continuare, ar spune o poveste fascinanta, care incepe in 1910, o perioada prolifica pentru peisajul urbanistic al Capitalei.Arhitectura imobilului imbina detaliile art-deco cu structurile eclectice ale scolii franceze de inceput de secol XX, aflandu-se pe lista monumentelor istorice bucurestene.
Daca ar putea vorbi, aceasta casa alba ar povesti cu mandrie despre stralucirea pe care i-a conferit-o, in perioada interbelica, un proprietar renumit in intreaga lume: chirurgul si profesorul Nicolae Hortolomei. Iar ea l-a rasplatit intampinandu-i cu caldura pe colaboratorii si studentii profesorului atunci cand veneau sa asculte muzica la patefon, discurile si cartile fiind marea pasiune a celebrului chirurg.
Daca ar putea vorbi, casa ar aminti si despre anii grei ai comunismului, care au atins-o dureros, ca si pe alte surate. Dar ar aminti de acest episod doar in treacat, pentru ca s-ar grabi sa va invite inauntru, unde a fost readusa la viata stralucirea unei epoci nobile si rafinate.
Norocul ei l-a reprezentat momentul intalnirii cu designerul Alice Ignatiadis, care, asa cum marturiseste, “atat eu, cat si sotul si fiicele noastre ne-am indragostit pe loc de aceasta casa. Atat de mult, incat am decis ca va deveni caminul nostru.” Pana la momentul mutarii au trecut cativa ani, intrucat imobilul necesita reparatii serioase si, fiind vorba despre un monument istoric, proprietara a apelat la ajutorul arhitectei Marina Gingirof, cu care a colaborat la implementarea proiectului de renovare, dupa ce au fost primite toate aprobarile din partea Ministerului Culturii.
Designerul Alice Ignatiadis este o persoana recunoscuta pentru faptul ca in toate proiectele la care lucreaza urmareste sa creeze un echilibru intre personalitatea celor care locuiesc spatiul respectiv si cea a obiectelor de mobilier si decoratiuni care spun povestea locuintei. Acelasi lucru l-a urmarit, evident, si in actualul proiect de design, care a stat, de la inceput, sub emotia “casa noastra”. Prin urmare, el poarta toata bucuria, sperantele si energia familiei Ignatiadis. A rezultat, asa cum designerului ii place sa afirme, “un spatiu-fericire, un spatiu-echilibru, unde iubim sa stam laolalta, sa traim <<o viata reala>>, cu toate detaliile functionale si firesti. Iar colaborarea cu arhitecta Marina Gingirof, un profesionist incredibil de creativ, a condus la o prietenie frumoasa si la alte colaborari.”
Proiectul de renovare a debutat cu faza de consolidare a constructiei, continuata apoi cu suprainaltarea mansardei, acolo unde designerul si-a organizat biroul.
Pentru amenajare, s-a tinut cont de stilul in care este construita casa si s-a urmarit ca ambientarea spatiilor sa produca aceleasi emotii pozitive ca si arhitectura imobilului. Cautarile specialistelor au avut ca raspuns intalnirea cu artisti locali si mestesugari talentati, care au dat viata proiectului, iar pasiunea lor e “la vedere” pentru toti cei care trec pragul casei.
Este cazul grinzilor din lemn vechi de pe tavanul bucatariei, descoperite de arhitecta intr-un sat din Transilvania. Au fost oportunitatea care a scos in cale oameni minunati din Tarnava Mare, care au «decorat» casa cu grinzi avand in spate o istorie de 200 de ani! In acelasi registru se inscrie oglinda de dimensiuni foarte mari, veche si ea de aproape doua secole, transformata intr-o usa impunatoare si spectaculoasa pe pivot, ce delimiteaza zona dintre dining si bucatarie. Sunt obiecte dragi proprietarei, care marturiseste ca «mi-au innobilat casa, iar oamenii de la care le-am luat mi-au devenit prieteni.»
Casa are insa si cateva obiecte care dateaza chiar din momentul construirii ei si care au putut fi pastrate, dupa reconditionare.
Acestea sunt caloriferele din fonta, pe care este imprimat un model floral in relief, iar cel din bucatarie este o adevarata bijuterie! El se continua deasupra cu un mic dulapior tot din fonta (turnat impreuna cu caloriferul), prevazut cu doua usite. Rolul dulapiorului este de a mentine calda mancarea pana cand urma sa fie servita. Tot in bucatarie a fost construit un cuptor din pamant, identic cu acela original care exista in casa. In continuarea lui, a fost instalata o veche masa de tamplarie, care sustine mai multe vase din alama.
Cele mai multe dintre piesele de mobilier si corpurile de iluminat au fost aduse de la Paris, fiind executate in diferite manufacturi sau achizitionate din magazine de antichitati. Proprietara si-a dorit piese care sa sustina luminozitatea, energia pozitiva, caldura compozitiei vizuale, materiale nobile (catifea, casmir, matase), in nuante discrete, care sa nu domine spatiul, ci sa puna in valoare obiectele de design remarcabil si piesele de arta din casa. Ceea ce s-a reusit pe deplin, veti fi de acord!
Insa, in povestea amenajarii locuintei, pe langa satisfactia de a fi gasit toate obiectele pe care si le-a dorit, designerul Alice Ignatiadis afirma ca a mai castigat un lucru valoros: oamenii pe care i-a intalnit – artisti, mestesugari sau oameni simpli, care i-au dat energie, care au inspirat-o si au ajutat-o sa creeze un prezent stralucit pentru o casa cu un trecut fabulos.
In spatele mesei rotunde din bucatarie se afla caloriferul din fonta, a carui parte superioara (realizata tot din fonta!) este un dulapior cu doua usi, folosit pe vremuri la mentinerea calda a mancarii. (foto dreapta).
Sub grinzile vechi de doua secole ale bucatariei retine atentia cuptorul din pamant, replica fidela a celui din spatiul original de gatit al imobilului. Corpurile de iluminat din tabla sunt in acord cu caracterul rustic al amenajarii. (foto stanga)
Zona de lobby de la etaj atrage atentia prin cele doua parti de perete cu vegetatie naturala care incadreaza cornierul recuperat de la o veche fabrica. Spatiul este amenajat cu o canapea cu tapiterie din tesatura naturala, cateva corpuri mici de depozitare, din lemn masiv, dar si o masuta cu top modern si picioare din busteni naturali.
In dormitorul matrimonial s-a optat pentru o solutie inedita de ambientare: patul este amplasat in mijlocul camerei, iar candelabrul cu cristale marcheaza faptul ca este cea mai importanta piesa de mobilier din aceasta zona. In spate, dulapurile de haine sunt incastrate in perete, avand usi masive si elegante.
Ambientarea baii matrimoniale, in care au fost combinate elemente eclectice franceze cu emotia vizuala a unei bai marocane, a pornit de la alegerea mozaicului Sicis, de care proprietara se declara indragostita.
Mansarda casei este biroul proprietarei, dar si locul unde sotul sau isi manifesta pasiunea in timpul liber, cand canta la tobe.
Un scrin vintage, o pictura suprarealista si o lampa supradimensionata formeaza cadrul ”de deschidere” al mansardei.
Text: Luminita Diculescu; foto: Robert David Design : designer Alice Ignatiadis, arhitectura Marina Gingirof.
