Versailles, capitala neoficiala a Frantei in vremea regilor Ludovic XIV, Ludovic XV si Ludovic XVI, inseamna nu doar o vizita in impunatorul palat construit cu 332 de ani in urma, ci si o plimbare pe nesfarsitele alei ale gradinilor atat de iubite de Regele Soare!
Atestat documentar in 1038, Versailles intra in istorie odata cu achizitionarea mai multor terenuri de catre Regele Ludovic XIII, care a decis sa construiasca aici un pavilion de vanatoare. In 1661, Ludovic XIV a devenit rege al Frantei si a decis ca la Versailles sa se construiasca un palat demn de Curtea Frantei. Cel sub conducerea caruia urma sa fie ridicat edificiul a fost arhitectul Louis Le Vau, in vreme ce realizarea vastelor gradini imperiale au fost incredintate peisagistului Andre Le Notre. Astfel, Versailles a devenit capitala neoficiala a Frantei din 1682 pana la decesul lui Ludovic XIV (1715), apoi intre 1722 si 1789 si intre 1871 si 1879. In vremea lui Ludovic XIV, Palatul Versailles era cel mai impunator de pe continent, avand, la acea vreme, 35.000 de slujitori.
In acest palat, in Galeria Oglinzilor, a fost semnat Tratatul de la Versailles, in 1919, dupa ce, din 1837, palatul devenise primul muzeu de istorie al Frantei.
Dar vastul domeniu imperial impresioneaza nu doar prin maretia palatului, ci si prin somptuozitatea gradinilor care se desfasoara pe mai mult de 800 de hectare. Dimensiunile colosale fac imposibila parcurgerea gradinilor pe jos, vizitatorii fiind purtati prin acest paradis de trenuletele si masinutele electrice existente in acest scop.
Daca Palatul Versailles a fost construit pe parcursul a doua decenii, pentru desavarsirea gradinilor, peisagistul Andre Le Notre a muncit nu mai putin de 40 de ani. El a modificat structura acestora, imbogatindu-le cu diferite specii de plante, intotdeauna consultandu-se cu regele, care avea un deosebit de dezvoltat simt artistic.
Gradinile nu impresioneaza numai prin plantele existente, ci prin intregul sau concept: aici exista numeroase statui, ansambluri arhitecturale si fantani care sunt alimentate cu apa prin intermediul unor tevi cu o lungime totala de 50 de kilometri. In mijlocul parcului a fost conceput un canal in forma de cruce, iar gradinile, patru la numar, sunt orientate dupa punctele cardinale.
In partea de nord se afla zona cea mai bogata ca numar de specii de plante si doua bazine: al lui Neptun si al Dragonului, acesta din urma avand o statuie care arunca un jet de apa de 20 de metri inaltime.
Remarcabile sunt si grupurile statuare formate din cate patru statui, reprezentand anotimpurile, continentele si temperamentele umane.
Vastul domeniu, un colosal muzeu in aer liber, retine atentia si prin piramida de marmura, sustinuta de tritoni si delfini, si Grota lui Tethys.
Gradinile din partea de sud gazduiesc Fantana Latona, care are in centru statuia zeitei si a copiilor ei, dar si mai multi broscoi iesind din apa. Din aceasta zona se coboara pe scari pana la impunatoarea Alee Regala, lunga de 300 de metri si lata de 40 de metri, strajuita de noua statui pe fiecare parte. In capatul aleii se afla bazinul lui Apollo si statuia zeului, realizata de Jean Baptiste Tuby.
Zona de est se remarca printr-o terasa formata din bazine cu apa, fiecare avand patru statui simbolizand fluviile care strabat Franta: Rhone, Sena, Loire si Garonne. Scara care conduce catre bazinul Latonei este strajuita de sase statui, reprezentand Ziua, Seara, Apa, Primavara, Aerul si Soarele.
Zona gradinilor de vest (unde se afla si apartamentele reginei) se desfasoara pe trei hectare, are patru portiuni de gazon si un bazin circular.
Sala de bal in aer liber, unde regele si regina isi primeau invitatii, este o capodopera arhitecturala amenajata de Le Notre si are aspectul unui amfiteatru care are in fata o cascada, iar in mijloc o platforma pentru dans.
In timpul unei vizite nu trebuie ratat nici Bazinul Oglinzilor, care era spatiul exclusiv al regelui, locul unde acesta incerca machetele navelor de razboi.
Text: Luminita Diculescu Foto: Shutterstock