ISTORIA DEZGHETATA A UNUI SPATIU INFINIT
Peste o suta de de specialisti, coordonati astfel incat sa reprezinte un sistem care a functionat cu perfectiunea unui ceasornic elvetian timp aproape 4 ani de zile. Aceasta a fost reteta principala a renasterii unui monument simbol pentru arhitectura bucuresteana – The Marmorosch Bucharest by Autograph Collection, hotelul de lux gazduit de cladirea vestitei Marmorosch Blank de odinioara. Arhitectul Adrian Soare, Senior Managing Partner la biroul CUMULUS, vorbeste despre provocarile si dificultatile ridicate de acest proiect, dar dezvaluie si emotiile personale traite in aceasta perioada.
Cand a demarat acest proiect si cat timp au durat lucrarile?
Discutiile initiale despre proiectul Marmorosch au inceput in 2017, cand Ivona Amaritei – Senior Partner CUMULUS a participat la alegerea si analiza terenurilor alaturi de reprezentantii clientilor – Apex Alliance. Au urmat simularile de planimetrii pentru camerele din hoteluri, iar lucrarile au fost finalizate in vara acestui an. Prin urmare, au durat ceva mai mult de 3 ani si jumatate.
Fiind vorba despre un proiect de amploare, cati specialisti au fost angrenati in procesul consolidarii, restaurarii si renovarii?
In conversia si restaurarea cladirii The Marmorosch, cladire veche de peste 100 de ani, au fost implicate peste 30 de echipe de specialisti, mai mult de 120 de arhitecti, restauratori, ingineri, constructori, furnizori, reprezentati ai clientului sau ai brandului Marriott. Iar coordonarea tuturor a fost esentiala pentru succesul proiectului. Lucrul cu zeci de echipe implicate a insemnat multa munca in comun, intelegerea responsabilitatilor fiecaruia, o buna comunicare si o foarte mare atentie la detalii.
Ce alte provocari a ridicat acest proiect?
Una a constituit-o chiar cladirea in sine, prin complexitatea ei si dificultatea adaptarii spatiilor cu dimensiuni atipice unei functiuni pentru care nu au fost gandite. Ulterior, adaptarea cladirii existente la cerintele de siguranta structurala, siguranta in exploatare si securitate la incendiu in vigoare in Romania, cat si la standardele stricte ale brandului Marriott, cu pastrarea tuturor elementelor arhitecturale si artistice valoroase a fost o alta provocare majora. Ne-am bucurat de o colaborare stransa intre toate specialitatile implicate, astfel incat astazi putem afirma ca am contribuit la redarea cladirii monument clasa A publicului bucurestean, printr-o functiune deschisa.
Ce v-a impresionat cel mai mult in momentul in care ati intrat prima oara in imobil?
Istoria “inghetata” – la propriu și la figurat. Cladirea arata ca in urma cu 100 de ani, dar se vedea trecerea timpului – nemaifiind folosita de aproximativ 15 ani, anumite parti incepusera sa se degradeze. Apa intra in cladire in mai multe zone si se acumula in subsol, iar lipsa incalzirii – atunci cand am pasit prima data in cladire era in luna februarie – ducea la degradari suplimentare. Am mai prins ulterior 3 ierni in cladirea aflata in santier… Mi-am mai amintit, ca prin vis, cum, foarte mic fiind, undeva in anii ’80, am intrat odata, impreuna cu parintii mei, in holul principal al bancii si am retrait cu bucurie sentimentele de atunci. Am fost impresionat de spatiul acela, mi s-a parut cat un univers – impresionant si infinit.
Ce tip de interventii a presupus refacerea acestui imobil si transformarea lui in hotel?
Cladirea monument a Bancii Marmorosch – Blank a trecut prin vaste procese de consolidare, reconversie functionala, restaurare si renovare a partilor din cladire care prezinta o valoare istorica in ceea ce este astazi The Marmorosch Hotel by Autograph Collection, un brand premium al lantului Marriott. Printre altele, s-au realizat doua nuclee noi de circulatii verticale, cu lifturi si scari, s-au regandit toate fluxurile de circulatii, s-au refacut integral fatadele secundare, s-au amenajat spatiile de sub acoperis – unde s-au organizat doua niveluri de cazare – si s-a realizat o extindere spre strada Eugeniu Carada, care, pe langa spatiile de cazare, contribuie si la consolidarea structurala a cladirii.
Ce elemente arhitecturale/decoratiuni originale au putut fi pastrate?
Toate elementele valoroase – finisajele peretilor si pardoselilor, lambriurile din lemn, picturile Ceciliei Cutescu Storck, sistemul de iluminat din camera tezaurului, lampadarele de bronz din holul de primire si alte zeci de piese asemanatoare au fost pastrate in forma lor originala – au fost restaurate si puse in functiune pentru pastrarea cat mai exacta a identitatii istorice. Pe langa acestea, alte piese, precum mobilierul din salile de conferinta sau cel din fostul birou directorial au fost reconditionate si restaurate de specialisti in domeniu si redate noii functiuni.
Cat de dificil a fost sa fie restaurate?
Restaurarea a fost cea care a inceput prima si s-a terminat ultima. Aceasta a fost impartita in doua “fronturi”: restaurarea fatadei si restaurarea interioarelor. Lucrarile la fatada au presupus curatarea si local reconstrucția elementelor din piatra, refacerea tencuielilor, restaurarea mozaicului de Murano cu foita din aur, curatarea in atelier si refinisarea tuturor elementelor metalice. La interior, s-au restaurat picturile, decoratiile peretilor si plafoanelor, vitraliile si luminatoarele din sticla, toate corpurile de iluminat originale, lambriurile si usile din lemn masiv, piesele de mobilier originale etc. Restaurarea camerei tezaurului a presupus demontarea, curatarea si refuncționalizarea a peste 3.600 de casete de valori, precum si a tuturor decoratiilor, proces care a durat peste 2 ani si s-a derulat in paralel cu procesul de dezumidificare a acestui spatiu ce a fost inundat o lunga perioada.
In ce masura noul hotel aminteste de institutia bancara de odinioara?
Sute de elemente din interiorul hotelului amintesc de banca privata care a stat la baza reconstrucției Romaniei, precum piesele de mobilier din holul public (Sala Ghiseelor) care au fost restaurate si care astazi au fost redate zonei de receptie, barului sau diverselor alte piese de mobilier. Zona redată aproape integral din forma initiala este cea a tezaurului bancii Marmorosch – Blank, cele peste 3600 de casete de valori restaurate. In interiorul tezaurului functioneaza astazi barul hotelului cu cocktail-uri signature – The Vault. Urmeaza sa se realizeze si o expozitie – muzeu privind istoria Bancii, a fondatorilor acesteia si a personalitatilor ce au marcat construirea sediului principal al acesteia.
O parere subiectiva: care este zona care va place cel mai mult din acest hotel? De ce?
Am doua locuri preferate ?. Primul este intrarea, de unde pot vedea fatada, iar privirea poate patrunde peste scara de acces pana in receptie si in lobby. Al doilea este lobby-ul in sine, cu grandiosul sau luminator, un loc activat de diverse inserții Food&Beverage (barul, coffee-corner-ul, cold counter-ul). Un meeting point intre oaspetii hotelului si societatea locala. Este un spatiu deschis, care invita la relaxare si comunicare.
Marmorosch Blank era, in primele decenii ale secolului trecut, o institutie de prestigiu in peisajul economic romanesc. The Marmorosch Bucharest Autograph Collection va ajunge la prestigiul predecesorului sau?
Au trecut doar doua luni de la deschiderea pentru public a hotelului The Marmorosch, insa, din ce stim, se bucura deja de un val de apreciere din partea turistilor si a publicului bucurestean. Pentru noi, acest proiect a fost in primul rand o oportunitate de a reda publicului o cladire abandonata si uitata, de a o readuce la viata, de a o reaseza pe harta afectiva a comunitatii. A insemnat si sansa de a demonstra ca astfel de proiecte de reconversie ale patrimoniului pot fi un pariu castigat si pot fi viabile din punct de vedere economic. Speram ca si alti investitori sa urmeze acest exemplu si sa fie mai curajosi in a aborda asemenea provocari. Evident, am constientizat si responsabilitatea interventiei, iar ce ne-am propus inca de la inceput a fost sa punem in valoare proiectul arhitectului Petre Antonescu, sa salvam tot ce acesta are mai valoros si sa adaugam, cu respect si curtoazie, doar strictul necesar functionarii unui hotel premium.
Interviu realizat de Luminita Diculescu Foto: Mihai Georgiadi
