Nascut la Bacau si educat in Liban, Hamid Nicola-Katrib pare ca si-a propus sa ilustreze in tot ce face mixul cultural in care a fost crescut. A realizat proiecte de design interior pentru apartamente de lux, case de vacanta sau palate din Sicilia, Luxemburg, Liban si Dubai. A expus pictura la Bucuresti, Tokio si Miami. In 2007 a deschis biroul de arhitectura si s-a dedicat aproape exclusiv ambientarii spatiilor din Romania.
Ai absolvit Facultatea de Arhitectura de Interior din cadrul Academiei Libaneze de Arte Frumoase din Beirut, dar lucrezi in Bucuresti. Cum se impaca educatia libaneza cu viata din Capitala romaneasca?
Am simtit impactul diferentelor culturale, dar asta a fost la inceput, acum 12-13 ani. Atuul meu a fost sa vin cu o pata de culoare si cu directii ambientale diferite de ale oricarui arhitect crescut in spatiul cultural de aici. Interioarele de atunci erau foarte terne si sobre, predominau tonurile de alb, bej, marourile, era foarte mult gri, dar un gri de reminiscenta comunista. Iar ceea ce am adus eu nou a fost un act de curaj, care a primit eticheta de flamboaiant sau cea de exotic. De fapt aduceam doar ceva influente orientale alaturi de noile tendinte de desing interior europene.
Beirutul, asa cum a fost cunoscut in istoria universala, reprezinta un melanj cultural unic. Acestuia i se adauga descendentza moldoveneasca din partea mamei. Unde se situeaza spiritul romanesc in ceea ce faci?
Uite-te in jur, in studio se regasesc ceva obiecte cu motive romanesti, iar acestea sunt integrate in tot ceea ce fac. Sigur, pattern-urile romanesti sunt reinterpretare, pentru ca imi plac lucrurile mai rafinate, mai stilizate, mai lucrate din perspectiva de designer. Dar si pentru ca le fac sa rimeze cu tematica solicitata de client.
Ai reusit sa iti creezi un nume atat ca arhitect de interior, designer de obiect cat si ca pictor. In care dintre aceste trei activitati te regasesti cel mai bine?
Imi plac toate la fel si ma regasesc in toate trei la un loc. Cred ca, daca ai talent si creativitate, nu inseamna ca trebuie sa fii mai bun intr-o directie si mai putin bun in alta. Eu mi-am propus sa fiu la fel de bun in toate trei. Desi acum, recunosc, ma simt mai atras de pictura si mi-as dori sa-i pot dedica mai mult timp. Poate ca am obosit putin de munca de santier, unde se intampla de multe ori sa se prelungeasca totul dincolo de ceea ce ai stabilit sau anticipat. Depinzi de furnizori, de mana de lucru, de context. Ori pictura nu depinde de altii, am o libertate mai mare, pentru ca atat timpul cat si trairile exprimate sunt ale mele.
La toate cele de mai sus s-a adaugat recent un proiect nou si anume galeria de arta. Cum si-a facut loc acesta in agenda deja prea incarcata?
Galeria de arta a fost un vis inca de la inceputul carierei. Mereu mi-am proiectat lucrurile si pentru un viitor mai putin apropiat, mereu mi-am dorit sa am propria galerie in care sa expun creatii personale dar nu numai. De altfel designerii de top de peste tot in lume (Paris, Londra, New York etc.) au propriile galerii in care aduc diverse obiecte pe care ulterior le vand. In plus, eu sunt si pictor, iar galeria chiar aduna toate munca mea la un loc. Bine, a fost si momentul potrivit, acum s-au aliniat planetele, am avut si timpul si resursele sa duc proiectul la bun sfarsit.
S-au aliniat foarte bine planetele. A ajutat si lockdown-ul la finalizarea Galeriei?
Sigur, pandemia si lockdown-ul mi-au dat mai mult timp sa ma ocup de mine, asa ca am putut sa ma misc rapid. Proiectele de amenajare interioara au fost amanate, santierile s-au inchis temporar, ceea ce mi-a dat ragazul sa proiectez in liniste, dar si sa urmaresc executia indeaproape. Sunt foarte fericit ca 99% din randare se regasesc aici, ca spatiul arata exact asa cum l-am dorit si proiectat pana la cel mai mic detaliu.
Sunt multe accente de auriu in interiorul galeriei dar si in amenajarile pe care le-ai proiectat de-a lungul carierei. La noi aurul este asociat foarte mult cu kitsch-ul. De unde a venit acest curaj?
Cand am inceput sa lucrez aici, argintiul si cromul erau predominante, iar mie nu-mi plac, mi se par foarte office. Acum deja se vede o preferinta catre aramiu, care este o nuanta calda. Cat despre auriu, lumea e atrasa dar nu are curaj sa incerce, desi totul tine doar de doza potrivita. Stilul Art Deco a venit cu foarte mult auriu, iar auriul chiar poate sa lumineze o amenajare atunci cand gasesti proportia corecta.
In toate spatiile marca Hamid se regasesc culorile vii in combinatii contrastante. De unde alegerea asta?
Ma simt atras de culori, deci nu e o alegere. Imi plac culorile pe deplin, eu vad culorile, le jonglez nativ, stiu din start ce pot sa juxtapun si unde. Imi plac lucrurile colorate, de altfel marea, cerul, natura in genere sunt pline de culori puternice, vii. Iar clientii prind curaj dupa ce vin la mine in atelier. Cred ca teama asta de culoare vine si din comunism, cand totul era gri.
Apropo de culoare si de contraste, cum jonglezi tema dominanta din pictura, care este despre efemeritate, cu sensul prim al arhitecturii care este despre a construi, a dura, a oferi siguranta?
Atunci cand ma gandesc la arhitectura iau in calcul desigur dorinta clientului, nevoia lui de confort, de a modela un spatiu in care sa se regaseasca. In pictura insa tema o impun eu. Sigur, in picturile mele exista aceasta efemeritate, dar toate elementele stau pe o baza solida. Daca ne gandim la orasele antice, tot ceea ce a s-a construit deasupra s-a schimbat in timp, dar a ramas platforma, fundatia. Exista mereu o baza care sustine lucrurile efemere.
Mixul cultural in care ai crescut se regaseste in toate amenajarile interioare, totusi acestea pot primi cu greu eticheta de eclectism. Care e reteta lui Hamid de armonizare a unor elemente decorative atat de diferite stylistic?
Habar nu am daca exista vreo reteta. Sunt atras de obiecte vechi, dar traiesc in lumea moderna si sunt atras la fel de mult de obiecte noi. Astfel am putut sa fac dializa intre vechi si nou. Am abilitatea de a lega lucrurile chiar daca sunt din lumi si epoci diferite. Eu pictez natura statica, sunt fascinat de obiecte. Am in minte o arhiva intreaga de obiecte pe care le scot la momentul potrivit si le integrez intr-un ansamblu.
In pictura sunt vizibile influente din zone greu de imaginat alaturi, de la natura statica flamanda la Pop Art. In plus, vorbesti mult de Art Deco, chiar si in galerie sunt evidente influentele acestui stil. Totusi anumite detalii trimit in egala masura la Art Nouveau. Crezi ca ai putea fi inventatorul unui Nouveau Art Deco?
Nu m-am gandit niciodata la lucrarile mele in termenii astia. Din afara lucrurile se percep diferit si privitorii fac de multe ori legaturi care ma surprind. Dar acum, uitandu-ma in jur, imi dau seama ca ai dreptate.
Crezi ca pandemia a schimbat ceva in tendintele design-ului interior?
Lumea a devenit mai atenta la interiorul caselor, la detalii. Stand acasa e firesc sa descoperi placerea de a redecora, mai pui o masuta aici, un tablou colo. Eu de exemplu am introdus mai multe plante si flori, am adus obiecte noi. Eu nu cred in minimalism. Cred dimpotriva ca omul sfinteste locul la propriu, adica obictele tale au o parte din energia ta. Energia din obiecte da viata unui loc si schimba totul intr-o casa.
Interviu realizat de Anca Maria Chimoiu Foto: Alex Ican, Mihai Georgiadi
